Acordarea primului ajutor
Stopul cardio-respirator (SCR) semnifica absenta respiratiei si circulatiei spontane. Oprirea simultana a respiratiei si circulatiei este extrem de rara si se produce atunci cand organismul este distrus brusc si masiv, ca de exemplu in accidentele foarte grave...

Fig. 1

Fig. 2

Fig. 3

Fig. 4

Fig. 5

Fig. 6

Fig. 7
Acordarea primului ajutor

Resuscitarea cardio-respiratorie

Ce este stopul cardiorespirator (SCR)?
Stopul cardio-respirator (SCR) semnifica absenta respiratiei si circulatiei spontane.
Oprirea simultana  a respiratiei si circulatiei este extrem de rara si se produce atunci cand organismul este distrus brusc si masiv, ca de exemplu in accidentele foarte grave. In majoritatea cazurilor una dintre functiile vitale se opreste prima si secundar cealalta.

In cazul stopului respirator primar, inima va continua sa bata un interval variabil de timp. Schimbul gazos la nivel pulmonar continua pana se epuizeaza “rezerva” de aer din plamani. In perioada cat inima bate, pulsul arterial este prezent. Apoi lipsa oxigenului la nivelul muschiului inimii va conduce la oprire cardiaca. Timpul in care survine oprirea cordului, secundara opririi respiratiei, este variabil si depinde de mai multi factori ca rezistenta cordului la hipoxie, cantitatea de oxigen in sange etc. In oprirea primar respiratorie exista un interval “de gratie” scurt, in care activitatea cardio-circulatorie este inca prezenta. Fara interventie terapeutica imediata, ce consta in ventilatie artificiala, cordul se opreste.

Prin stopul cardiac se intelege incetarea brusca si neasteptata a circulatiei la un pacient care nu era previzibil ca ar putea sa moara in acel moment. Oprirea primar cardiaca este urmata automat de oprirea respiratorie, care insa de obicei nu este precizata, deoarece este subinteleasa.

Fiziopatologic, cand cordul se opreste, dispare imediat si circulatia sangelui, astfel incat tesuturile nu mai primesc oxigen. Cum singurele rezerve de oxigen sunt cele care se gasesc in sangele arterial ce iriga acel tesut, hipoxia tisulara apare rapid si se manifesta mai intai la nivel cerebral. Starea de constienta este pierduta brusc. Se instaleaza apneea, adica dupa cateva respiratii agonice victima nu va mai respira, ca rezultat a lipsei de oxigen a centrului respirator. Deci oprirea primar cardiaca inseamna de fapt intotdeauna oprirea cardio-respiratorie de la  inceput, pentru ca in acest caz nu exista un “interval de gratie”, cu pastrarea respiratiei.

Stopul cardiac si respirator se interconditioneaza: stopul cardiac induce stopul respirator in 20-30 sec., iar stopul respirator pe cel cardiac intr-un interval de 3-10 min.

Cum putem recunoaste stopul cardiac?

  • Victima sau pacientul este inconstient (pierderea cunostintei apare in 10-15 secunde de la stop)
  • Lipsa respiratiei sau respiratii agonice
  • Pielea este palida, iar apoi devine cenusie (cianoza)
  • Absenta pulsului la carotida (nu il cautam mai mult de 10 secunde)
  • Pupilele dilatate (se numeste midriaza fixa, dar nu este un totdeauna un semn sigur).
Nu este recomandat sa ascultam cordul sau sa masuram tensiunea arteriala, deoarece se pierde timp pretios.

Resuscitarea cardiopulmonara (RCP)
Resuscitarea cardiopulmonara (RCP) reprezinta manoperele medicale ce trebuie efectuate atunci cand avem in fata un pacient cu un stop cardiac si/sau respirator.

Victimele unui stop cardio-respirator au nevoie de manevre de resuscitare in cel mai scurt timp posibil. Resuscitarea asigura o circulatie sanguina cu un debit cardiac mic, dar esential catre inima si creier. Aceasta creste probabilitatea reluarii ritmului cardiac normal. Compresiile toracice pot salva viata victimei, daca nu poate fi aplicat un soc electric (defibrilare) in primele 5 minute dupa stop.

RCP este formata din trei mari grupe de manopere terapeutice:
  1. Suportul vital bazal (SVB) format din totalitatea masurilor care pot realiza o minima presiune de perfuzie si oxigenare cerebrala (dezobstructia cailor respiratorii, respiratia artificiala, masaj cardiac extern).
  2. Suportul vital avansat (SVA) care contine in plus fata de SVB tratamentul electric de defibrilare si administrarea de medicamente, pentru reluarea activitatii spontane a cordului.
  3. Masurile postresuscitare care contin masuri de reanimare si terapie intensiva postresuscitare menite sa recupereze activitatea creierului, sa mentina functiile vitale si totodata sa reduca efectele lipsei de oxigen la nivelul celulelor.
In anul 2005 European Resuscitation Council Guidelines aduce un concept nou, Lantul Supravietuirii care prezinta totalitatea manoperelor de resuscitare si cuprinde 4 verigi:
  1. Recunoasterea cat mai rapida a stopului cardiac sau identificarea pacientilor cu risc de a prezenta stop cardiac si activarea cat mai rapida a serviciilor de urgenta (112).
  2. Inceperea cat mai rapida a masurilor de resuscitare cardio-respiratorii.
  3. Efectuarea precoce a defibrilarii.
  4. Initierea cat mai rapida a suportului avansat de resuscitare.
Resuscitarea are sanse de reusita cand:
  • Aprovizionarea creierului cu oxigen reincepe primele 4 minute;
  • Inima reincepe sa bata in primele 8-10 minute;
  • Stopul se produce intr-o zona usor accesibila, asa incat salvatorii pot ajunge usor la victima;
  • Sunt mai multe persoane care pot actiona ca salvatori;
  • Cauza stopului cardiac nu e una foarte grava (in asistolia sau disociatia electromecanica supravietuirea este de doar 10-15%).

Masajul cardiac extern (MCE)
MCE determina  apariţia unui flux sanguin prin cresterea presiunii in cutia toracica si prin compresia directa a cordului. MCE genereaza un flux sangvin mic, dar vital pentru cord si creier, pana la sosirea echipei de salvare.

Cum se face MCE corect?
  1. Mainile salvatorului trebuie sa fie asezate in centrul toracelui.
  2. Frecvenţa compresiilor trebuie sa fie 100/min.
  3. Toracele trebuie comprimat 4-5cm.
  4. Dupa fiecare compresie toracele trebuie lasat sa revina in poziţia iniţiala.
  5. Durata compresiei toracelui trebuie sa fie egala cu cea a decompresiei.
  6. Intreruperile trebuie sa fie cat mai puţine.
  7. Nu trebuie sa cautam puls palpabil la carotida sau femurala, deoarece acesta nu inseamna intotdeauna flux arterial eficient.

Ventilatia
In timpul RCP scopul ventilaţiei este de a menţine oxigenarea adecvata a sangelui. Respiratia se face ,,gura la gura”: verificam ca gura si gatul nu sunt blocate de obiecte straine, impingem inainte si in sus barbia victimei (hiperextensia capului), prindem narile victimei cu degetele si insuflam aer pe gura.

Cum facem respiratia gura-la-gura corect?
  1. Respiraţiile dureaza peste o secunda si cu volum suficient pentru a observa ridicarea toracelui, dar se evita respiraţiile prea puternice.
  2. Respiraţia gura la nas este o alternativa eficienta in cazul in care cea gura la gura nu este posibila.

Suportul vital de baza la adult
  1. Verifica siguranţa mediului/locului.
  2. Verifica daca victima raspunde:
    • scuturare umeri;
    • “sunteţi bine / totul e in regula?”
  3. a) Daca pacientul raspunde:
    • se lasa pacientul in poziţia gasita;
    • se reevalueaza starea pacientului periodic.
    b) Daca pacientul nu raspunde:
    • striga dupa ajutor;
    • poziţionare in decubit dorsal si se elibereaza caile aeriene (o mana se poziţioneaza pe fruntea pacientului si se pune capul in hiperextensie, in timp ce cu cealalta mana se ridica mandibula).
  4. Verifica daca pacientul respira:
    • priveste (se urmaresc miscarile toracelui);
    • asculta (se asculta cu urechea poziţionata in dreptul gurii pacientului);
    • simte.
    In primele minute dupa un stop cardiac, victima poate sa respire foarte superficial sau foarte neregulat. Nu trebuie confundat acest mod de respiraţie cu cel normal, de aceea pacientul nu trebuie evaluat mai mult de 10 secunde, iar daca exista dubii asupra modului in care respira pacientul trebuie luata o atitudine conforma cu cea din cazul in care pacientul nu respira.
  5. a) Daca respira normal:
    • se aseaza in poziţia de siguranţa;
    • apel pentru ambulanţa(112);
    • evaluare continua.
    b) Daca nu respira  normal:
    • trimite dupa sau cheama ambulanţa;
    • masaj cardiac extern;
    • se poziţioneaza mainile in centrul toracelui victimei;
    • se comprima sternul aproximativ 4-5 cm;
    • frecvenţa compresiilor: 100/min.
  6. a) Se combina compresiile toracice cu ventilaţia artificiala
    • dupa 30 de compresii toracice se elibereaza caile respiratorii si se penseaza nasul;
    • se executa 2 respiraţii successive;
    • se continua cu alternanţa compresii:respiraţii 30:2;
    • se intrerupe resuscitarea numai daca pacientul respira normal.
    b) Numai masajul cardiac extern, fara ventilaţie artificiala (gura la gura sau gura la nas)
    este considerat acceptabil, daca salvatorul nu e capabil sau nu doreste sa execute respiraţia gura la gura; studiile arata ca MCE fara ventilaţie artificiala este net superior lipsei de resuscitare, unele sugerand chiar ca procentul de supravieţuire este comparabil cu cel din resuscitarea utilizand si ventilaţia artificiala frecvenţa compresiilor trebuie sa fie de 100/min se intrerup compresiile numai daca pacientul incepe sa respire normal.
  7. Se continua  resuscitarea:
    • pana cand soseste personalul calificat;
    • victima incepe sa respire normal;
    • salvatorul este epuizat.

Oprirea resuscitarii
Decizia de a opri resuscitarea se va lua atunci cand:
  • Victima prezinta semne de revenire a functiilor vitale si a cunostintei.
  • Diagnosticul de stop cardiac se face cu intarziere prea mare.
  • Semnele vitale nu apar dupa aproximativ 30-60 de minute de resuscitare.
  • Se observa evidente semne cerebrale care sa afecteze ireversibil calitatea vietii pacientului.
  • Este depasita limita de rezistenta fizica a reanimatorului.
 
Clinica de Chirurgie Vasculara - Acordarea primului ajutor | Sitemap |
Copyright 2017 - Toate drepturile rezervate
Apasati Esc pentru a inchide